Text: Corina Sfia, PR şi Jurnalist

Imaginaţi-vă că exact în acest moment,  fie într-un atelier mic, într-o suburbie a unui cartier mărginaş, într-un cămin studenţesc,  într-o sală de lectură,  în faţa unei hârtii mâzgălite sau a unui monitor –  chiar în această secundă,  se naşte o idee. Una care acum  nouă ni se poate părea mică, dar, care pe viitor se va dovedi a fi începutul unei iniţiative ce schimbă lumea.

Aşa a început şi povestea lui Romulus Bratu.  Inginer de profesie, Romulus Bratu, pasionat de aeronautică, a reuşit să finalizeze în anul 1927 schiţa unui aparat de zbor care, câţiva ani mai târziu avea să fie construit în Franţa şi trimis spre România.

Proiectul, un trimotor monoplan cu aripa cantilever plasată deasupra carlingăi şi tren de aterizaj, a fost prezentat Serviciului Tehnic Aeronautic al Ministerului Aviației din Franța. Specialiştii remarcă modul în care cele trei motoare erau dispuse în aceeaşi axă, astfel încât în cazul în care ar fi existat vreo pană de motor, aparatul ar fi rămas fără probleme în aer.

După analiza şi prezentarea schiţei, proiectul a fost testat în Laboratorul aerodinamic din Saint-Cyr, unde a trecut probele. Mai apoi, într-o suburbie din Franţa la aproximativ 17 km distanţă de Paris, au fost construite două aeronave: Bratu 220 – 001 şi 002. A urmat un zbor de probă, în iarna anului 1933, iar apoi, aparatul de zbor a fost prezentat ministrului francez al transporturilor aeriene, Pierre Cot. Totuşi, datorită faptului că distanța de aterizaj depășea cu 5 metri normele franceze, exemplarul a zburat spre România, urmând să fie prezentat la Băneasa.  

Romulus Bratu se numără printre vizionarii aeronauticii de la începutul anilor 1900 care au dorit să cucerească văzduhul. Privite de la altitudinea unui Boeing 787, aeronavele de zbor din trecut “mai grele decât aerul”, par nişte simple aparate devenite piese de muzeu, în cel mai fericit caz, pentru că altele au fost arse pur şi simplu, fără să se ţină cont că reprezintă fragmente ce compun istoria aeronauticii.  

Adunate, acele studii, încercări, reuşite şi eșecuri reprezintă temelia progresului aviatic de astăzi.

Orice poveste este frumoasă dacă se termină cu va continua…. Iar povestea oamenilor care inovează continuă şi astăzi.

Noi toţi suntem martorii de zi cu zi ai evoluţiei tehnologiei, un progres ştiinţific ce vine pe fundalul preocupărilor vizionarilor, al celor care anticipează şi au curajul de a încerca ceva nou.

Acum, imaginaţi-vă că exact în acest moment, un doctor într-o clinică se gândeşte care este cea mai bună soluţie pentru pacientul său. După ce a băut două cafele şi a dormit câteva ore gândindu-se la tehnica pe care o va folosi în această dimineaţă în rezolvarea unui caz dificil, ia o decizie. Încă una dintre cele 20.000 de decizii pe care trebuie să le ia într-o zi, ţinând cont de toate variabilele şi invariabilele posibile.

Câteodată acest lucru este dificil, însă atunci când inovaţia se află în ADN, aşa cum este în familia doctorului Emanuel Bratu, descendentul omului de ştiinţă Romulus Bratu, decizia luată în clinică înseamnă chiar o temă dezbătută într-un viitor congres, prezentată într-un tratat de medicină sau într-un curs la facultate. Pentru că prin viziunea membrilor familiei Bratu, bazată pe cunoaştere, intuiţie şi prin deciziile luate par să însemne Progresul şi Speranţa. Speranţa spre ceva. Ceva mai bun în ştiinţă şi tehnologie.