de Prof. Dr. Emanuel Bratu

Eram copil în anii 70 și îmi aduc aminte cu bucurie de acele vremuri, mai ales că nu aveam nici o grijă și aveam doi părinți iubitori și apropiați.

Trăiam în Timișoara aceea multiculturală și civilizată, cu nemți, maghiari, sârbi, evrei, cehi, italieni, în comunismul mult hulit, dar care a lăsat în urmă generații cu un grad superior de civilizație comparativ cu ceea ce produce societatea de azi.

Într-o zi, tata a venit foarte mândru acasă și ne-a spus că tocmai inserase primul implant tip lama, endoosos în Banat, într-un modest cabinet din cartierul Iosefin al Timișoarei. Era anul 1974. Acel implant, împreuna cu altele, sosise într-un pachet, din Japonia, de la un medic căruia tata îi scrisese că îl interesează munca lui. Pentru asta a dat declarații 2 zile la securitate….Ce vremuri!

Evident că nu am înţeles nimic, doar că tată era extrem de fericit, deşi nu îl văzusem prea mult în ultimele zile.

Anii au trecut, am devenit student şi a urmat reîntîlnirea cu implantul dentar, culmea, de acelaşi tip şi apoi de tip şurub. Erau anii imediat după revoluţie, totul era în schimbare, iar pentru mine a urmat absolvirea facultăţii şi un stagiu de pregătire în Austria la AKH Viena, unde l-am avut ca mentor pe unul din pionierii implantologiei moderne, prof Rolf Ewers, un german cu bunici din Bucovina. Atunci am început să deprind tehnicile moderne de implantologie orală şi să înţeleg că această terapie poate schimba vieţi. Era 1994.

Cînd am revenit în ţară, am început să activez în domeniul implantologiei, să particip la congrese şi să aplic toate tehnicile noi învăţate.

O întrebare era permanent pe buzele pacienţilor: “Merită acest efort şi cât o să ţină?”

Experienţa de peste 20 de ani mă face să spun: MERITĂ, şi dacă nu ţine o viaţă! Schimbarea de la o proteză, la dinţi fixaţi, de la o proteză mobilă la una susţinută de împlânte te poate face alt om. Am văzut oameni care au început să zâmbească din nou, să se reinsereze în societate, să iubească din nou, să mănânce alimente refuzate cu anii şi mai ales să aibă acel “QUALITY TIME” cum îl numesc americanii.

Este adevărat că implantologia are şi eşecuri spectaculoase, dar ele se datorează în special unui plan de tratament greşit şi unor afecţiuni neluate în considerare, dar în general succesul este de peste 80% la 10 ani. E foarte bine.

Adevărul este că implanturile nu vor rezistă poate întreagă viaţă a pacientului, mai ales dacă este un om tânăr, dar pot fie să îi confere o estetică bună pentru mulţi ani şi să îi conserve dintâi care altfel ar fi fost şlefuiţi, fie să îl scape de o proteză.

Numai cine a purtat o astfel de proteză mobilă sau a avut o rudă apropiată pe care a urmărit-o cum se chinuie să mănânce poate înţelege drama unor oameni.

Implanturile dentare pot fi acel LIFE CHANGING EVENT.

Implanturile de ultimă generaţie au potenţialul unei vieţi mult mai lungi decât cele de acum 20 de ani, dar sunt deseori inserate unor pacienţi care nu întrunesc condiţiile optime. Din acest motiv rata de eşec este de 20% şi azi, iar lumea se întreabă la fel: “merită, cît o să ţină?”

Totul depinde de selecţia cazurilor, aplicarea tehnicilor corecte de înserare şi mai ales protezare, de alegerea corectă a tipului de implant şi nu în ultimul rând de experienţă medicului. Numărul “implantologilor” este în creştere exponenţială, dar din păcate pregătirea nu. Pacientul va trebui să ia decizia unde se va trata şi cu ce.

Aici intervine o altă problemă: investigaţiile preoperatorii şi tehnologia. Implantologia modernă fără computer tomograf , fără şablon de navigaţie 3D şi fără tehnologie CAD-CAM e precum un avion cu elice comparativ cu un Boeing 787. Ajungi la destinaţie, dar în alte condiţii, timp, confort şi estetică. Şi până la urmă, tehnologia influenţează succesul pe termen lung.

O celebră firma auto îşi face de mulţi ani următoarea reclamă: The most luxury thing in life that you cannot buy with money is time! (Cel mai important lux în viaţă pe care nu îl poţi cumpără cu bani este timpul). Există şi un film senzaţional care are acelaşi titlu: În Time. Doar dacă vom înţelege cât de important este să fim sănătoşi vom putea trăi mai mult.

De multe ori auzim cît de important este ce mîncăm, dar cum mâncăm nu ne spune nimeni. Cum este să nu pot mușca dint-un măr, să nu mănânci un morcov crud, o alună, un steak de vită, o banală coajă de pâne crocantă. Sunt lucruri pe care nu le conştientizăm cînd avem dinţi, dar care ne pot afecta sănătatea o dată ce nu le mai putem face.

Sigur, implantul dentar e scump, ţară noastră are alte griji decît sănătatea propriului popor. Nu este un serviciu decontat de casă de asigurări nici în Germania. Dar nu merită oare să investim în propria sănătate cât de mult putem, în sănătatea unui bunic care ne-a crescut, a unui părinte pe care îl iubim, în detrimentul poate a unei excursii sau a unei maşini? Avem un lung drum de parcurs spre civilizaţie, dar am senzaţia că în ultimii ani începem să îl facem. Parcă şi oraşul în care trăiesc începe să îl facă. Implantul dentar şi estetica dentară sunt un semne de civilizaţie.